Astăzi am văzut un bărbat înalt pe trecerea de pietoni. Atât de înalt, încat aproape că nu se vedea bicicleta de copil pe care o căra in mâna stângă. Era albastră, de băiat. M-am gândit: "Ce tare ar fi să pună bicicleta pe jos si să se urce pe ea!"
Ea era mică și el era mare. Și ce?
Și el s-a gândit la asta cel puțin o dată în timp ce o căra. Și-a imaginat cum o să ajungă la destinatie mult mai repede decât dacă ar merge pe jos. S-a gândit că mersul pe biciletă nu se uită niciodată. A zâmbit, a agătat ideea si a mers mai departe. Un bărbat înalt cu o bicileta mică in mâna stângă.